”Nu mi-e teamă. M-am născut să fac asta.” (Ioana D'Arc)

Gandhi spunea că, indiferent ce faci în viața asta, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci. Eu cred că semnificațiile gesturilor noastre, faptelor noastre, intențiilor noastre sunt cele pe care noi le dăm. Și gesturilor. Și faptelor. Și intențiilor. Materialitatea nu există, în sine. Ci doar dacă este fundamentată de ceva concret. Și consistent. De acțiuni și de vorbe, deopotrivă. Probabil că, în conștiința colectivă, faptele măsoară concretețea în alte dimensiuni, mai grandioase decât o fac vorbele. Dar eu cred că și unele, și celelalte sunt la fel de necesare. La fel de importante. Unii știu să construiască castele din litere puse laolaltă. Și le fac îndeajuns de durabile, cât să fie admirate de generații de-a rândul. Alții asudă permanent, cu o perseverență demnă de cea mai bună dintre cauze. Construind și ei altfel de castele. La fel de durabile.

Pe 1 Decembrie voi alerga din nou la maraton. Alți 42 de kilometri. Pentru o aceeași cauză – a copiilor cu autism. Pentru orele lor de terapie. Care durează o viață. Pentru că, dacă ceva mă sperie cu adevărat pe lumea asta, e imposibilitatea de a face alegeri. Și claustrarea în niște condiții umane care au fost livrate către un destinatar, de un expeditor necunoscut. 

Mulțumesc anticipat tuturor celor care vor dona bani pentru această cauză!